Chirurgie si tehnici de volumetrie faciala
Alungirea si ingrosarea penisului

Exceptând aspectul estetic, pe care mulţi bărbaţi doresc să-l aibă, există şi unul funcţional în care se încadrează malformaţiile congenitale (micropenia, hipospadiasul, epispadiasul sau fibroza peniană), care limitează sau opresc capacitatea de procreere sau de a duce o viaţă sexuală normală.

Motivul cel mai des întâlnit pentru această operaţie este cel estetic.
Mărirea penisului atât în lungime cât şi în grosime prin interventie chirurgicala.



Exist
ă mai multe modalităţi pentru a obţine un asemenea rezultat:

Una prin care se va înrerupe inserţia penisului pe osul pubina, care se face prin două ligamente: suspensor al penisului şi fundiform. Prin dezinserţia acestora de pe osul pubian se va coborî acea treime a penisului care în mod normal este ascunsă sub ţesuturi, câştigându-se astfel 2-4cm. Penisul va avea în acest caz o poziţie flască, balantă, dar nu va fi lipsit de fermitate. Mărimea în poziţia erectilă poate varia considerabil. Postoperator, pentru a preveni retracţia penisului, se vor folosi contra-greutăţi speciale ataşate acestuia până la vindecarea completă.

Se va folosi un program de masaj la indicatia medicului specialist.

Altă metoda pentru a creşte atât lungimea cât şi grosimea este prin folosirea de implanturi speciale, fabricate dintr-un silicon care vor fi umplute cu ser fiziologic la sfârşitul operaţiei
Indicatia implanturilor este data in cazurile de impotenta.

Experienţa, ne demonstrează clar că dezinserţia ligamentelor peniene de pe osul pubian, cu injectare de grăsime proprie este cea mai buna metoda.
Pentru accentuarea rezultatului se folosesc tehnici de injectare a unui anume tip de acid hyaluronic ( Macrolane), care pana in acest moment a oferit rezultate promitatoare.

Altă metoda pentru a creşte atât lungimea cât şi grosimea este prin folosirea de implanturi speciale, fabricate dintr-un silicon care vor fi umplute cu ser fiziologic la sfârşitul operaţiei. Acest gen de procedură este relativ traumatizantă pentru ţesuturile peniene, iar riscul de infecţie şi necroză a acestora este mult mai mare.

Experienţa ne demonstrează clar că dezinserţia ligamentelor peniene de pe osul pubian, cu injectare de grăsime şi ulterior liposculptura este cea mai bună metodă, deoarece riscurile postoperatorii sunt practic inexistente faţă de metoda inserţiei de implant, care atât pe termen scurt şi lung poate să ducă la complicaţii grave atât din punct de vedere fizic cât şi psihic.